Nimeni nu a oferit o definiţie precisă a matematicii, care să reflecte natura sa şi să surprindă întreaga sa specificitate între alte discipline - nici matematicieni, nici filosofi. Atunci, nu trebuie să ne mirăm foarte mult când copilul nostru nu înţelege mare lucru la ora de matematică, dar trebuie să ne întrebăm dacă ceea ce îi este predat îi poate asigura înţelegerea adecvată. O astfel de înţelegere revine la a vedea matematica în toată complexitatea sa: simultan abstractă şi empirică, teoretică şi aplicativă, limbaj şi metodă, structură formală şi epistemică, colecţie de adevăruri necesare şi metodă de obţinere a acestora.

Metodele de predare îmbunătăţite prin folosirea noilor tehnologii (grafică, web, video) aduc un plus, dar avantajul acestora constă în captarea atenţiei şi asigurarea unui anumit confort al mediului cognitiv şi nu în aportul unui conţinut epistemic nou. A face matematica să pară “mai prietenoasă” nu este suficient pentru a dobândi înţelegerea sa, în primul rând pentru că metoda analogiei şi metaforei nu este suficientă pentru înţelegerea de tip holistic a matematicii.

Studiile asupra matematicii perceptuale ne oferă o premisă promiţătoare: nu matematica însăşi filtrează elevii în două categorii – înclinaţi spre matematică sau reticenţi faţă de aceasta – pe perioada şcolii, ci toţi avem percepţii matematice şi raţionament matematic înnăscute; numai conţinutul matematicii predate, modul de predare şi modul cum este integrată matematica în structurile proprii de cunoaştere sunt elementele care fac ca un copil să dezvolte fie o “anxietate matematică”, fie un talent matematic.

Recomandăm - tuturor celor care vor un răspuns elaborat la întrebarea din titlul acestei secţiuni (elevi, studenţi, părinţi, instructori) – cartea noastră Ce este matematica: Ghidul şcolar al înţelegerii conceptuale a matematicii, ca o unitate didactică necesară pornirii pe drumul înţelegerii matematicii în toată complexitatea sa.

 

 

index »