Educaţia matematicii a pus şi pune cele mai complexe probleme în întreaga lume. Metodele de predare tradiţionale şi conţinutul curriculei s-au dovedit ineficace pentru majoritatea elevilor în ceea ce priveşte înţelegerea, iar acest fapt trenează de generaţii. Chiar şi fără o bună înţelegere a conceptelor matematicii şi a matematicii ca întreg, elevii învaţă totuşi metode şi proceduri, aplicându-le corect, pentru a-şi face temele şi a trece testele sau examenele, iar profesorii lor sunt de cele mai multe ori mulţumiţi cu astfel de rezultate. Acest lucru este posibil datorită înseşi naturii matematicii. În baza acestei duble auto-suficienţe (a elevului şi a profesorului), în sistemul de credinţe al elevului se întăreşte ideea că matematica este ceva exclusiv instrumental şi calculatoriu.

În practica predării, înclinaţia către abordarea procedurală în detrimentul celei conceptuale (corespunzând oarecum balanţei dintre “a face matematică” şi a “învăţa matematică”) este în primul rând rezultatul politicii de decizie la nivel guvernamental, care impune o matematică “utilă social” a fi predată în şcoli. Această abordare este oarecum justificată de constrângerile sistemului de învăţământ, anume timpul de predare limitat, relaţiile matematicii cu alte discipline predate şi scopul pragmatic al trecerii testelor (care sunt bazate pe rezolvarea de probleme), dar şi de însăşi natura aplicativă a matematicii. Însă efectul negativ al abordării exclusiv procedurale este incontestabil şi vizibil: Pierzând contactul cu baza conceptuală a matematicii, elevii dezvoltă o “anxietate matematică” şi renunţă la a mai căuta înţelegerea matematicii, această disciplină devenind “duşmanul tradiţional” din şcoală. Odată cu avansarea către clasele de liceu, noţiunile mult mai complexe predate (în special de analiză matematică, statistică, trigonometrie şi algebră superioară) dau o “lovitură de graţie” încrederii dobândite artificial în clasele anterioare prin abilităţile procedurale dezvoltate în lipsa înţelegerii complete a conceptelor matematice. Din ce în ce mai puţini elevi ajung să studieze matematica în facultate sau să urmeze o carieră în matematică, inclusiv buni rezolvitori de probleme şi chiar olimpici. Lipsa înţelegerii conceptuale a matematicii afectează şi învăţarea disciplinelor bazate pe matematică, în special fizica.

Părinţii apelează la meditaţiile particulare pentru a îmbunătăţi performanţa elevilor, inclusiv în ceea ce priveşte înţelegerea, însă acestea sunt desfăşurate după acelaşi tipar tradiţional de tip procedural, chiar dacă timpul alocat este mai mare şi elevul poate adresa oricâte întrebări. Există soluţii adecvate de corectare a acestei stări de fapt? DA, cercetările interdisciplinare au oferit un răspuns pozitiv, însă rezultatele teoretice nu au fost încă implementate în sistemele de învăţământ (cu mici excepţii, în unele facultăţi de matematică). Până la o revoluţie în sistemul oficial de învăţământ, soluţiile sunt individuale şi pot fi aplicate momentan numai prin anumite resurse extra-şcolare (sesiuni de meditaţii de înţelegere conceptuală a matematicii, rezolvări conceptual-explicative de probleme).

 

 

index »